Archive for the ‘Bucurestiul de altadata (MICUL PARIS)’ Category

Bancuri-online.net colectie de bancuri romanesti, bancuri noi, bancuri tari…

Sunday, February 23rd, 2014

Bancuri-online.net colectie cu cele mai bune bancuri romanesti:

Bancuri tari romanesti

Bancuri tari

-bancuri noi
-bancuri cu Bula
-bancuri cu Alinutza
-bancuri cu blonde
-bancuri seci
-bancuri deocheate
-bancuri cu betivi
-Legile lui Murphy
etc.

Aboneaza-te si primesti pe email bancul zilei.

Stii un banc bun? Adauga-l pe web site!

Lautari romani celebri in perioada interbelica

Saturday, January 11th, 2014

Sa le multumim ca ne-au pastrat muzica, aceasta comoara, ce abia acum o pretuim; numai dansii ne-au dezgropat-o, au trecut-o si au dat-o in pastrare din tata in fiu, cu acea grija sfanta ce o au pentru ce le e mai scump pe lume: cantecul – George Enescu – Despre muzica romaneasca – Revista Muzica nr.5-6 anul 1921

Lautarii, exponentii cei mai vechi ai profesionalismului muzical, au purtat din generatie in generatie istoria apasarilor nedrepte si a luptelor de veacuri, au inveselit la chefuri, nunti si botezuri pe tarani, ca si pe mahalagii oraselor, au uimit prin dibacia lor innascuta pe strainii aflati in trecere sau statorniciti pe meleagurile noastre, au dus faima cantecului si jocului romanesc pana departe peste hotarele tarii.

Dona Dumitru Siminică
Dona Dumitru Siminica(n. 1926 Târgoviște – d. 27 noiembrie 1979 București)

Dona Dumitru Siminica este recunoscut pentru vocea sa androgina. Era curios pentru un barbat sa atinga asemenea octave. Lumea era mai mult atrasa de vocea sa decat de sunetul viorii. Dona Dumitru Siminica si-a facut un taraf de vis al vremii ce includea urmatorii membri: Marin Marangros, fratii Bebe, Costica Serban si Grigore Ciuciuc. Maestrul canta melodii de jale, cantece de pahar si romante. A colaborat cu alti mari artisti ai vremii, precum Faramita Lambru, Maria Tanase sau Gabi Lunca.
Dona Dumitru Siminica a fost primul lautar care a inregistrat muzica lautareasca in limba tiganeasca. Artistul a fost apreciat deopotriva si de romani, dar si de tigani, tocmai pentru ca in repertoriul sau muzical avea melodii in ambele limbi. In anii ’70, Dona Dumitru Siminica era in apogeul carierei, si era unul dintre cei mai apreciati artisti ai genului.
Citeste mai mult despre Dona Dumitru Siminica

Faramita Lambru
Faramita Lambru(n.15 septembrie 1927, București  - d.12 decembrie 1974, București)

Fărâmiță Lambru a fost unul dintre cei mai compleți și originali lăutari bucureșteni din a doua jumătate a sec. XX. Ca instrumentist, cânta cu virtuozitate excepționala la bașii mâinii stângi ai acordeonului, după cum stăpânea și întreaga gamă de fiorituri melodice (de extremă finețe și subtilitate tehnică lăutărească, aproape „vocala”, pentru mâna dreapta). Fărâmiță Lambru  a fost primul acordeonist din România care a cântat la acordeon un solo de bași, la sfârșitul anilor `40.

În calitate de acordeonist al Mariei Tănase a stăpânit un repertoriu de aproape 200 de piese instrumentale și peste 150 de piese vocale, având un har particular în interpretarea repertoriului lăutăresc urban (de mahala), admirabil ilustrat mai ales vocal.
Citeste mai mult despre Fărâmiță Lambru

 

Romica Puceanu

Romica Puceanu(n. 1928, Bucuresti – d. 24 octombrie 1996, București)

Pentru ca se tragea dintr-o familie de cantareti, Romica Puceanu si-a facut debutul in muzica la doar 14 ani, alături de tatăl său, iar apoi se impune ca solistă în taraful fraților Gore (Aurel și Victor), a căror verișoară era, interpretând „cântece de mahala”.

Apreciată pentru vocea ei unică și pentru temele cântecelor sale (iubire, viață, timp), ajunsese în anii ’60 -’70 solista de referință a „cântecelor de pahar”, o formă de muzică lăutărească urbană (de mahala) care combina elemente orientale cu unele românești pe un fond țigănesc. Romica Puceanu rămâne pentru minoritatea romă echivalentul Mariei Tănase.
Citeste mai mult despre Romica Puceanu

 

Reteta de mici din anul 1929 folosita la vestitul Caru’ cu Bere

Thursday, August 1st, 2013

Scrisoare trimisa de Maitre Cuisinier de la Caru’ cu Bere unui ofiter, in care dezvaluie secretul prepararii mititeilor.

Beraria Caru cu Bere Bucuresti

Caru cu Bere Bucuresti

Bucuresti, la 16 Iunie 1929

Onorate Domnule Ofiter!

Pentru caci fiecare vizita a Domniei voastre, ca si cu 20 ani in urma cele ale tatalui Domniei voastre, dimpreuna cu cinstitul Conu Iancu Caragiale este, pe langa onoare, si un deosebit eveniment pentru localul nostru, vroiesc sa dau la randu-mi dovada de cavalerism, impartasindu-va la dorinta onoratei Dumneavoastra sotii, Doamna Mariuta Baciu, retetariul de preparare ai mititeilor nostri, care,dupa cum bine stiti, sunt cei mai laudati din tot Bucurestiul.

Astfel dau dovada de incredere in Domnia voastra spre a nu trada nicidecum secretul deliciosilor nostri mititei, secret pe care la randul meu l-am primit de la marele Maestru Gastronom, D-l Tica Preoteanu, antemergatoriul meu la conducerea bucatariei Carului.
Adresez aceiasi rugaciune si onoratei Dumneavoastra sotii, Doamnei Mariuta, celei mai desavarsite amfitrioane pe care sunt bucuros sa o fi cunoscut. Perfectiunea seratelor de cina din casa Domniilor voastre, la care, multumesc lui Dumnezeu, am fost poftit, mi-au determinat hotararea sa va divulg taina celui mai de pret preparat culinar care ne cinsteste numele in capitala, in tara intreaga si in strainatate.

Mititeii sunt un produs culinar din carne de vita, in stare finita de sapte pana la opt centimetri si la o grosime de cam trei centimetri, ce se servesc ori ca o gustare intre mese la o halba de bere, ori ca entree, ori ca fel de mancare de sine statatoriu. Ei isi au originea in Balkan, provenind din Serbia, dar se intalnesc si in Grecia si Turcia, de unde au fost preluati de bucataria romaneasca. Cum le spune si numele, sunt niste rulouri mici, fiind si numiti astfel: mici, in Regat, din carne cu mirodenii, avand menirea sa incante gustul mesenilor. Se servesc numai proaspat prajiti pe gratar de jar, fie cu tacam, ori la scobitoare sub forma de gustare.

Se ia carnita de vaca de la gat, fara a se indeparta grasimea si se da de doua ori prin masina, pentru a se marunti cat mai bine si cat mai uniform. Daca va fi carnea prea slaba, se va adauga ceva seu de vaca sau din lipsa acestuia chiar de oaie, ca la 100 pana la 150 de grame pe fiecare kilogram cantarit de carne. Nu se va lua in nici und caz slaninuta, costita sau carne de porc, care nu fac decat sa strice gustul si sa ia din minunata savoare a mititeilor.

Mititei Caru cu Bere

Mititei Caru cu Bere

Se fierbe o zeama din oase de vaca cu maduva, care se scade bine, din 500 grame de oase la fiece kilogram de carne.

Se pregatesc pentru fiecare kilogram de carne, mirodenii si condimente dupa cum urmeaza:
    8 grame de piper proaspat pisat marunt
    12 grame de cimbru uscat cat mai proaspat pisat marunt
    4 grame de enibahar pisat marunt
    2 grame de coriandru pisat marunt
    2 grame de chimion turcesc pisat marunt
    1 gram de anis stelat pisat marunt
    8 grame de bicarbonat de sodiu
    1 lingurita de zeama de lamaie
    1 lingura de untdelemn
    1 capatana buna de usturoi aromat si nu din cel iute

La cantitati mai mari de cinci kilograme, se va aduga pentru fiecare alte cinci kilograme de carne, cate o masura mai mult din mirodeniile pomenite.

Procedura

Se framanta carnea intru-n vas pe masura timp de un ceas, adaugand la inceput bicarbonatul de sodiu, care se stinge cu zeama de lamaie. Jumatate din zeama de oase si toate celelalte condimente, afara de usturoi, se adauga treptat, uniform si putin cate putin. Amestecul se acopera si se da la ghetar o zi si o noapte, dupa care se scoate, se lasa cateva ceasuri la dezmortit si se mai framanta o data pret de o jumatate de ceas cu restul de zeama de oase dezmortita. Se face un mujdei de usturoi cu apa calduta dintr-o capatana pentru fiecare kilogram de carne, care se lasa la tras o jumatate de ceas. Se stoarce mujdeiul de usturoi intr-un tifon, se adauga sucul de mujdei si se mai framanta odata amestecul pret de un sfert de ceas. Se da din nou la ghetar pana a doua zi. Pret de trei ceasuri inainte de a fi prajiti si serviti mititeii, se scoate amestecul de la ghetar, pentru a se incalzi si muia; dupa trei ceasuri sau cand s-a dezmortit amestecul, se formeaza mititeii ca de de un deget mare lungime si ca de doua degete grosime, se ung cu untdelemn pe toate partile si la capete si se lasa sa stea la zvantat un ceas.

Se prajesc pe jar iute de lemne sau carbune, ungandu-se din cand in cand cu mujdei, asa ca sa prinda o crusta rumena de jur imprejur. Gratargii nostri intorc fiecare mititel doar de trei ori pana este prajit. La prajit mititeii vor scadea putin, de unde si denumirea lor, sau cea de mici. Nu se lasa sa se patrunda, ca sa nu se usuce sucul care contine savoarea condimentelor. Daca se prajesc la foc prea mic, mititeii scad prea tare, se usuca, lapada tot sucul aromat si devin seci. Se servesc alaturi de chifle proaspete ori felii de franzela, cu Mutard de Dijon sau mustar picant si aromat, dupa preferinta si cu sare si ciusca.

Doar si numai asa veti obtine mititei savurosi cum se zice ca numai la noi sunt. Cunosc multi din asa numitii gastronomi prin birturi si bodegi mai ales prin mahalale, care din nestiinta ori din spirit de falsa economie inmultesc aluatul de mititei cu alte soiouri de carne de porc, cal ori oaie. Afara ca scad mai putin la prajit decat cei de carne de vaca, nu au pe departea gustul si savoarea mititeilor adevarati. O greseala mare mai este si zgarcenia la condimente, mai ales la usturoiu si piperu. Mai cu seama usturoiul este partea dominanta a gustului atat de specific al mititeilor.

Sunt fericit sa dezvalui Doamnei Mariuta acest mic secret, pe care stiu ca nu il va da mai departe, asa cum nici eu nu-l voi dezvalui decat urmasului meu Maitre Cuisinier cand imi va lua locul la Caru cu Bere! Mititeii preparati de Dansa sunt extrem de gustosi, dar simtul meu gustativ mi-a dezvaluit imediat lipsa coriandrului, a anisului stelat si al chimionului turcesc. Cu aceste mirodenii, mititeii Doamnei Mariuta vor fi inegalabili!

Va astept luna viitoare cind va intoarceti cu regimentul din manevre, dimpreuna cu Domnuii Ofiteri Dinu si Vatache spre a savura o tava de mititei si cateva halbe impreuna!

Dorindu-va sanatate, voie buna si noroc, va rog a-i transmite umile sarutari de maini Doamnei Mariuta, cea mai desavarsita gospodina si Doamna din inalta societate!

Dumnezeu sa va ajute!

Cu respect si devotiune, al Dumneavoastra,
(indescifrabil)

In continuare va prezentam doua retete “moderne” de preparare a mititeilor:

Reteta din 20 decembrie 1962
Reteta de mici a lui Păstorel Teodoreanu
  (pseudonimul lui Alexandru Osvald Teodoreanu, n. 1894, Dorohoi – d. 1964) a fost un avocat și scriitor român, cunoscut epigramist, gurmand și iubitor de vinuri, membru de seamă al boemei ieșene și bucureștene

Pastorel Teodoreanu

Pastorel Teodoreanu

Carne de vită de la ceafă sau de la coadă, sau pulpa – capacul. La 1 kg de carne, ¼ seu gros și curățat de piele.
Carnea, împreună cu seul, se trece de două ori prin mașina de tocat.
Se adaugă în carne miez de franzelă (de mărimea unei lămâi), muiat în mujdei de usturoi, sare, o linguriță de mirodenii: enibahar, chimen (dacă vrei), piper și o jumătate linguriță bicarbonat.
Frămânți, până se face o pastă omogenă. Uzi cu apă un fund de lemn și palmele. Sucești câte o bucată pe masă până obții forma cilindrică știută. Tai în bucăți potrivite și-i așezi umezi pe-o farfurie. Îi pui la rece câteva ore.
Pui grătarul încins, pe care ai așezat un rând de mititei, la foc moale. Cât stau la foc, îi învârtești mereu, până se întăresc.
După ce s-au prăjit o serie, se servesc în vas acoperit și încălzit (altfel se sleiesc din cauza seului). În timp ce se consumă o serie, se pune la foc seria următoare. Prăjirea trebuie să se facă încet, ca să nu se pripească la exterior, rămânând cruzi la mijloc.

Reteta de mici a lui Radu Anton Roman

1 kg ceafă de vițel (mânzat), 500 g ceafă de porc, 250 g pulpă de miel, 2-3 oase mari de vită, 1 lingura de sare, piper (după gust), 1 ceapa mare, 1 morcov mijlociu, 1 căpățână de usturoi, 1 ardei iute, 1 legătură de cimbru, 1 linguriță bicarbonat, 1 linguriță praf miroase: ienibahar, rozmarin, chimen, 250 g mușchiuleț de cal (nu e obligatoriu, dar cândva așa se făceau micii).

Se toacă carnea mărunt (dar cine a ști s-o toace cu satârul, câștig ar avea). Se frământă bine cu sarea, piperul, bicarbonatul, miroasele, ardeiul iute și usturoiul tocate mărunt (până devin pastă), cimbrul măcinat praf, până e totul un aluat. Între timp, oasele de vită sparte au fiert împreună cu toate zarzavaturile vreo două ore, până când din doi litri de apă s-a ales doar o jumătate litru supă. Strecurăm supa și-o răcim, apoi o frământăm bine împreună cu carnea. Amestecătura asta se lasă să-și revină din ce-a pățit câteva ore bune la frigider. Micii se rotunjesc fie în mâna, udând-o mereu, să nu se lipească, fie prin țeava de cârnați a mașinii de tocat. Nu tigaia e rostul micului, ci grătarul și focul corespunzător, de lemn și cărbuni.
Demâncare veche, luata de prin podișurile Anatoliei și prefăcută pe românește, cu carne de porc, micul s-a desprins de profet și s-a lipit de Miorița și prin faptul că se bea, se bea temeinic.
Dar nu se bea bere, cum zic unii, ci un vin sec și vesel de sud, de unde se reține ceva ușor, o Roșioară de Dolj, – vin vag „rozé”, de nisip – mai ales dacă a fost un an cu ceva ploaie, să fie mai zemos că vine din seceta Dăbulenilor, bietul… Sau, pentru zilele mai friguroase, o Crâmpoșie îndesată de Drăgășani, culeasă târziu, imediat după ce a căzut prima brumă și dusă a fost amintirea verii. Ori o Feteasca Albă, subțirică și rea, de Furculești și Zimnicea.
N-aș uita, la un mititel pufos, chiar și cu băutură alături, o ciușcă domesticită în oțet de vin, un muștar frecat cu hrean sau un mujdei în care s-au presărat trei tocături de verdeață: mărar, leuștean și pătrunjel.

 

Palate si cladiri vechi din București care acum nu mai sunt

Monday, February 11th, 2013

Palatul Artelor (sau Muzeul Militar) – Parcul Carol

Palatul Artelor (sau Muzeul Militar) - Parcul Carol

Palatul Artelor (sau Muzeul Militar) - Parcul Carol

Palatul Ministerului Afacerilor Externe – Piata Victoriei

Palatul Ministerului Afacerilor Externe - Piata Victoriei Bucuresti

Palatul Ministerului Afacerilor Externe - Piata Victoriei

 Palatul H. Speyer

Palatul H. Speyer Bucuresti

Palatul H. Speyer

Palatul Kretulescu

Palatul Kretulescu Bucuresti

Palatul Kretulescu

Biserica Sf. Spiridon – 1860

Biserica Sf. Spiridon - 1860 Bucuresti

Biserica Sf. Spiridon - 1860

 Hotelul Imperial din Piata Palatului – a disparut prin ’39-’40

 Hotelul Imperial din Piata Palatului - Bucuresti

Hotelul Imperial din Piata Palatului

Hotelul High Life din Piata Palatului – Calea Victoriei

Hotelul High Life din Piata Palatului - Calea Victoriei - Bucuresti

Hotelul High Life din Piata Palatului - Calea Victoriei

 Palatul Somanescu

 Palatul Somanescu Bucuresti

Palatul Somanescu

 Hotelul Lafayette – Calea Victoriei  intersectie cu Lipscani
(intre Magazinul Victoria si Palatul CEC, pe locul unde exista astazi turnul de sticla Bancorex)

Hotelul Lafayette - Calea Victoriei - Bucuresti

Hotelul Lafayette - Calea Victoriei - Bucuresti

  Muzeul Simu

 Muzeul Simu - Bucuresti

Muzeul Simu

 Palatul Casa Gradisteanu

 Palatul Casa Gradisteanu - Bucuresti

Palatul Casa Gradisteanu

Biserica Luterana

Biserica Luterana - Bucuresti

Biserica Luterana

Palatul si Biserica Domnita Balasa

Palatul si Biserica Domnita Balasa Bucuresti

Palatul si Biserica Domnita Balasa

Palatul A.G. Florescu

Palatul A.G. Florescu Bucuresti

Palatul A.G. Florescu

Institutul Teologic si Biserica Radu Voda

Institutul Teologic si Biserica Radu Voda - Bucuresti

Institutul Teologic si Biserica Radu Voda

Cladirea in locul careia  s-a ridicat blocul “Dunarea” din Piata I.C. Bratianu

Cladirea in locul careia  s-a ridicat blocul “Dunarea” din Piata I.C. Bratianu

Cladirea in locul careia s-a ridicat blocul “Dunarea” din Piata I.C. Bratianu

Fostul Teatru National (pe Calea Victoriei langa Palatul Telefoanelor)

Fostul Teatru National (pe Calea Victoriei langa Palatul Telefoanelor)

Fostul Teatru National

Turnul Coltei (pe strada Coltei) – 1850

Turnul Coltei (pe strada Coltei) - Bucuresti 1850

Turnul Coltei (pe strada Coltei) - Bucuresti 1850

Cateva informatii inedite…

Monday, October 1st, 2012

Cea mai veche gară din Bucureşti este Filaret.

Gara Filaret  Bucuresti

Gara Filaret Bucuresti

Bucureştiul este a 6-a capitală ca mărime din UE.

Intrarea hotelului Novotel este faţada fostului Teatru Naţional. În timpul celui de-al doilea război mondial,  mai exact în 26 august 1944, s-a urmărit de catre aviatia germana distrugerea Palatului Telefoanelor, bomba însă a ratat ţinta şi a căzut pe Teatrul Naţional.

Teatrul National Bucuresti

Teatrul National Bucuresti

Primul drum din Bucureşti a fost Drumul de Lemn, astăzi Calea Victoriei. Calea Victoriei era pavată cu trunchiuri de copaci.

Calea Victoriei Bucuresti

Calea Victoriei Bucuresti

Oraşul Bucureşti este desemnat capitală a Ţării  Româneşti în 1659 de către domnitorul Gheorghe Ghica.

Primele omnibuze cu cai au fost inaugurate în Bucureşti în 1840, fiind printre primele oraşe din Europa care aveau astfel de mijloace de  transport

Tramvai cu cai in Bucuresti

Tramvai cu cai in Bucuresti

Cimitirul Bellu era locul preferat al hoţilor de căciuli de blană. Stăteau cocoţaţi pe zid şi le pescuiau din capul doamnelor cu o sfoară şi un cârlig de pescuit. Apoi le vindeau în parcul Tineretului.

Denumirea veche a parcului Cişmigiu era balta lui Dura Neguţătorul, dar în 1779 Alexandru Ipsilanti pentru a organiza mai bine aprovizionarea cu apă a oraşului porunceşte să se construiască o cişmea spre ieşirea Ştirbei Vodă de astăzi.

Gradina Cismigiu Bucuresti

Gradina Cismigiu Bucuresti

Numele străzii Lipscani provine de la oraşul Leipzig din Germania , lucru ce aminteşte de viaţa comercială extrem de dinamică a Bucurestiului.

Strada Lipscani Bucuresti

Strada Lipscani Bucuresti

Între 1798 şi 1831, populaţia Bucureştiului se dublează. Recensământul din 1798 număra puţin peste 30 mii de locuitori, în timp ce 33 de ani maitârziu se ajunge la 60.587 locuitori. Între 1948 şi 1992 populaţia Bucureştiului a sporit cu peste 1 milion de locuitori, de la 1.025.000 la  2.067.000. La ultimul recensământ, numărul de locuitori ai oraşului a fost 1.929.000.

Peste 20 de biserici şi aşezăminte monahale au fost distruse, parţial sau total, în perioada comunismului. Dintre cele mai vechi amintim:  Biserica Crangaşi (1564), Biserica Albă- Postăvari (1568), Mânăstirea Mihai Vodă (1591).

Biserica Crangasi Bucuresti

Demolarea Bisericii Crangasi din Bucuresti

Bucureştiul este înfrăţit cu 9 oraşe din întreaga lume. Cele mai importante sunt Beijing , Atlanta , Budapesta sau Hanovra.

Palatul Telefoanelor Bucuresti

Palatul Telefoanelor Bucuresti

Palatul Telefoanelor din Bucureşti a fost construit între 1929-1934 în stilul zgârie-norilor americani şi a fost până în anii ‘70 cea mai înaltă clădire din Bucureşti.

Povestea micilor – Unul dintre cele mai cunoscute preparate culinare  româneşti – mititeii – au fost inventați la sfârşitul secolului al XIX-lea de Iordache   Ionescu, proprietarul restaurantului supranumit “La o idee”, care se afla pe strada Covaci. Numele le-a fost dat de ziaristul, pamfletarul şi umoristul N.T. Orăşanu, care a compus lista de bucate într-un mod original, pâinea numind-o  “o abodanță”, gheața – “cremă de Siberia”, scobitoarea – “o baionetă”, țuica – “o idee”. Cârnații mici au fost numiți “mititei”, atunci când, fiindcă se terminaseră mațele pentru cârnați, Ionescu a  folosit doar carnea amestecată cu bicarbonat de sodiu, făcând cârnați mai mici şi fără înveliș. Aceştia au fost un succes!